Florian Pittiş

      „Sunt tânăr, doamnă, lucruri am aşezat destul ca să pricep căderea din somn spre echilibru şi bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru!”

     Având în vedere că nu am mai scris de ceva vreme, voi scrie azi despre mine, sau mai precis despre modelele mele de viaţă.

     Părinţii sunt un model de urmat pentru mine cel puţin, fără ajutorul lor, nu aş gândi cum gândesc azi, poate nu aş fi fost îndemnat să citeasc de mic şi nu aş fi cunoscut îndeajuns pentru a fi în măsura să scriu despre un subiect ca masoneria de exmplu…

     Fie că recunoaştem, fie că negăm, din orgoliu sau din ruşine, anumite momente din viaţa noastră au fost marcate de anumite persoane care ne-au influenţat viitorul. Părinţii, prietenii, personalităţi, colegii sau unii artişti, toţi au contribuit la formarea noastră interioară sau chiar la autocunoaştere.

     Un important model de viaţă pentru mine este, Florian Pittiş sau Moţu’ cum îl numeau apropiaţii... Născut pe 4 octombrie 1943 în Bucureşti, a fost membru fondator al Cenaclului Flacăra, actor şi regizor, directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, redactor-şef al postului de radio Radio3net, membru al trupei Pasărea Colibri şi nu în ultimul rând un suporter înforcat al echipei Rapid, membru fondator al Clubului Aristocratic Rapid.

     Florian Pittiş a fost un binecunoscut mason, el fiind pentru câţiva ani Mare purtator de cuvant al Marii Loji Naţionale din România.

      Moţu a crezut în adevăratul tineret din zilele noastre, în copiii care nu sunt dispuşi să ia totul de-a gata, care nu cred tot ce li se spune la şcoală sau acasă, care învaţă pentru că trebuie să înveţe. Din fericire, spunea Moţu, există şi azi, ca şi în vremea tinereţii sale, o anumită cultură "underground", pe care tinerii şi-o fac singuri, în recreaţie.  „Când eram noi în şcoală, de exemplu, am citit Blaga numai pentru că era interzis. Dar, desigur, şi datorită părinţilor mei (Dumnezeu să-i odihnească), citeam "Gazeta literară" şi "Contemporanul". " 

      Florian Pittiş a încetat din viaţă în 5 august 2007, fiind înmormântat cu onoruri masonice alături de mai multe însemne masonice, precum mănuşile albe(simbol al purităţii, cinstei şi corectitudinii), inelul şi colanul.

Pentru mine personal, a fost şi rămâne un model de onoare, modestie şi dedicare pentru cauzele nobile ale societăţii contemporane şi cel puţin prin melodiile şi modul în care recita poezii sunt sigur că va rămâne veşnic viu în inimile multor români.