Ultimul Templier

       Astăzi 18.03.2011,  masoneria mondială comemorează moartea ultimului Templier, aşa cum e numit Jacques DeMolay(1244-1314).  Acum aproximativ 700 de ani,  DeMolay murea ars pe rug, după o lungă anchetă însoţită de tortură în teminiţele de la Château de Chinion, pentru acuzaţii inventate. Condamnarea pe viaţă s-a transformată imediat în sentinţă capitală, Regele Philippe al IV-lea(1268-1314) având grijă ca rugul condamnaţilor să fie amplasat într-o parte mai inaccesibilă a Parisului, pentru a nu permite simpatizanţilor templierilor nedreptăţiţi să intervină în vreo-un fel. Rugul a fost amplasat pe Insula Iudeilor, numită azi Île de la Cite, loc în care mulţi evrei fuseseră omorâţi, după ce Guillame de Nogaret, membru al consiliului regal, le-a inventat nişte procese măsluite şi le-a confiscat averile. Zona era bine protejată de apele adânci ale Senei, pe ambele maluri ale fluviului fiind amplasaţi soldaţi, iar condamnaţii erau transportaţi pe apă, ca aceştia să circule cât mai puţin prin mulţimea furibundă din oraş.

        Personalitatea foarte puternică a lui Jacques DeMolay au făcut ca Marele Maestru să fie considerat un inamic şi un eretic de către papalitate, mai ales prin prisma ritualurilor secrete de iniţiere, atât de comentate până chiar şi azi. Diferenţa fiind că în prezent poziţia clar exprimată a Bisericii Apostolice este că persecuţia medievală a Templierilor a fost nedreaptă şi nu era nimic rău legat de Ordin sau de membrii săi, Papa Clement al V-lea a fost obligat să acţioneze la scandalul public şi la influenţa dominatoare a regelui Franţei.

Odată cu moartea lui Jacques DeMolay, venea sfârşitul Cavalerilor Templieri, dar aici începeau legendele lor fascinante...iar numele său e asociat acum cu prăbuşirea Templierilor, cu fatidica zi de "Vineri 13", cu blestemul necruţător abătut asupra opresorilor săi, sau chiar cu evenimentele ulterioare produse pe data de 18 martie, atribuite Masoneriei care au marcat istoria omenirii.

Odată cu dispariţia conducătorului lor, restul cavalerilor au fost fie arestaţi şi judecaţi, fie absorbiţi în alte ordine militare, fie lăsaţi să se retragă şi să trăiască în continuare în pace.

 Un model de loialitate faţă de propria conştiinţă, Jacques DeMolay e comemorat de masonerie pentru jertfa sa exemplară care este de fapt temelia afirmării Ordinului Masonic şi care dă o legitimitate universală masoneriei, prin garanţia unei vieţi demne şi libere, bazată pe Dreptate şi Adevăr.